Când ești îndrăgostit/ă, simți, de cele mai multe ori, o afecțiune intensă față de o persoană la care te gândești deseori și cu care ai o dorință puternică de a fi împreună, o persoană pentru care ai sentimente romantice. Dragostea e o emoție umană, pe care un individ o simte ca urmare a percepției subiective cu care el a evaluat un lucru, într-o manieră puternic pozitivă (bun, benefic, plăcut), apoi încearcă să se apropie de el sau să îl posede.

Unii oameni susțin că dragostea poate fi numită adevărată, doar dacă implică acel sentiment deosebit de intens, care apare de regulă o singură dată în viață. Alții, afirmă că doar cea care durează mulți ani, poate chiar toată viața, s-ar putea numi adevărată, în timp ce alte persoane spun că se poate numi așa doar atunci când  primează preocuparea pentru dezvoltarea celuilalt, și renunțând chiar  la propriile interese în favoarea partenerului.

Indiferent cât de mult sau în ce fel iubești, ceea ce contează până la urmă este să o simți cu adevărat. Și dacă e așa, înseamnă ca sentimentul există și ea reprezintă pentru tine  o dragoste “adevărată” (Albert Ellis, 2014).

Sigur că o persoană idealistă ( și filmele cu happy end) ar concluziona că e imposibil să te simți atras fizic de o altă persoană dacă iubești cu adevărat, dar nu e deloc așa. Se poate să iubești o persoană, să îți facă plăcere să faceți sex cu ea și cu toate acestea să te simți atras și de altcineva.  Se și întâmplă în multe cazuri ca unul sau ambii parteneri (atât femeia cât și bărbatul),  să răspundă atracției din exteriorul relației și să apară adulterul acest lucru fiind o realitate veche de când lumea. Cercetătorii au analizat  56 de societăți diferite din punct de vedere cultural, iar rezultatele au arătat, contrar așteptărilor, că rata infidelității la femei este asemănătoare cu cea a bărbaților.

“Tangoul adulterului se dansează în doi, iar oamenii adoră să danseze”. (Barash și Lipton,2001).

E foarte adevărat că de obicei o asemenea situație generează complicații, dar studiile arată că există un număr mic de indivizi care iubesc o singură persoană toată viața. Cei mai mulți se îndrăgostesc de mai multe ori de-a lungul vieții, iar unii iubesc două sau chiar mai multe persoane simultan.

Sentimentul simțit e în general intermitent și nu înseamnă că dacă suntem îndrăgostiți nu putem să avem sentimente neutre sau chiar negative uneori față de acea persoană. Fiecare dintre soți are propriile opinii, valori, așteptări, etc și astfel ei trebuie să facă față unor multitudini de probleme care apar.  Așadar, e normal ca uneori să apară și sentimente neutre, sau chiar antagonice. Până la urmă suntem ființe unice, nu-i așa?

Ce te faci dacă ești cu o persoană nepotrivită pentru tine? Cu siguranță are 1-2 trăsături importante pentru tine (că doar de aceea l-ai ales/ai ales-o), dar poate că are și multe altele care nu-ți plac.

În primul rînd, ești cu el/ea pentru că te convingi singur că ai nevoie neapărat de acele trăsături (se întâmplă des să fie atracția fizică) pe care persoana le are și pentru care, pînă la urmă ai ajuns în relație. Foarte bine, dacă aceasta e important pentru tine, poți să-ți păstrezi preferința, DAR convinge-te și că aceasta nu reprezintă o nevoie absolută. Nu vei muri și nici nu  înseamnă că vei fi total nefericit dacă nu vei avea acel lucru.

Dacă efectul relației pe care o ai cu partenerul/a ta cuprinde mai multe  aspecte negative decât pozitive, ar fi bine să renunți la NEVOIA ta și să o schimbi cu o PREFERINȚĂ.

Ai putea să spui de exemplu, în loc de

“Nu pot să trăiesc fără X”,

“Aș prefera să am o relație de dragoste bună cu x, dar dacă acest lucru nu e posibil/cu prea mari costuri emoționale,  există din fericire multe alte persoane/activități/experiențe  de care pot să mă bucur”.

„Nu, dragostea nu face pământul să se învârtă și puteți trăi fericit și fără ea. Dar, probabil, nu la fel de fericiți ca atunci când iubiți”  (Albert Ellis).

Bibliografie:

Barash, D., L. & Lipton, J., E.(2001). The myth of monogamy: Fidelity and infidelity in animals and people. Freeman, New York.

Ellis, A. (2014). Sex fără vinovăție în secolul XXI. Ed Trei, București.